Sfaturi despre creşterea peştilor cu Eduard Hendel

Salutare, dragi împătimiţi de chimie în tehnologie! Bine v-am regăsit la un nou interviu cu specialiştii Hanna, de data această îl avem alături de noi pe domnul Eduard Hendel, inginer expert în acvacultură.

Buna venit, Eduard!

Eduard:Bună ziua, bine v-am găsit!

Este vineri, neoficial prima zi de weekend şi ne-am gândit să discutăm despre un subiect mai relaxant. Mai exact despre acvacultură şi psicultură, practic despre peşti. Ştim că este un domeniu mai provocator ca şi terminologie, dar graţie acestui interviu sperăm să fie un pic mai uşor de înţeles. Ne poţi spune ce este acvacultura?

Eduard:Acvacultura este o ramură a agriculturii ce are ca scop creşterea de plante şi animale acvatice, în vederea comercializării. Putem întâlni mai multe tipuri de acvacultură, o să specific doar câteva mai importante şi anume piscicultura (creşterea peştilor), conchilicultura (creşterea scoicilor), creşterea crustaceelor (creveţi, crabi, raci) şi algocultura (creşterea algelor şi a diferitelor tipuri de plante acvatice şi subacvatice).

Care este cea mai predominantă, mai specifică pentru ţara noastră?

Eduard: Cea mai specifică este piscicultura, unde vorbim de cea extensivă şi cea intensivă, în mediul natural sau în bazine, în apă dulce sau apă sărată, în sisteme de curgere continuă sau recirculare, tradiţional sau modern, clasic sau organic, în spaţii închise sau în spaţii deschise. Piscicultura datează încă din anul 1169 în Transilvania, 1247 în Muntenia, iar Moldova în 1421. Asta înseamnă că avem o experienţă în pisicultură destul de vastă.

Şi din cauza diversităţii formelor de relief din ţara noastră, băinuesc că avem diferite tipologii, nu?

Eduard: Da, întâlnim ferme în diferite areale ale ţării, montane, în zona de deal, de câmpie, inclusiv la Marea Neagră.

La nivel de munte, ce specii de peşte se pot creşte?

Eduard: La nivel montan ca şi peşti avem păstrăvul, unde regăsim ca şi specii păstrăvul curcubeu, fântânel şi cel indigen. Primele 2 specii sunt importate din America, pe când păstrăvul indigen este o specie care se găseşte pe tot continentul european.

Ca să putem creşte păstrăv, de ce avem nevoie, care sunt cei mai importanţi parametri?

Eduard: Păstrăvul este un peşte care are nevoie de o apă rece, în principiu, deoarece ştim că în apa cu temperaturi scăzute nivelul oxigenului este mult mai ridicat. Ca şi puncte de referinţă avem oxigenul dizolvat care trebuie să fie în jurul valorii de 10mg pe litru, la intrarea în fermă şi la ieşirea din fermă să nu fie mai puţin de 5mg pe litru. Temperatura critică a apei pentru păstrăv este între 0,8 grade şi 26 de grade, pentru creştere este între 14 grade şi 16 grade. PH-ul apei este cuprins între 7 şi 8, nivelul de amoniac nu trebuie să depăşească maximul de 0,0125 mg pe litru, la un pH de 7,5. Dioxidul de carbon este legat de nivelul pH-ului şi nu trebuie să depăşească 10mg pe litru.

Ce instrumente tehnologice se pot folosi pentru a măsura aceste cantităţi, să ne asigurăm sunt în standardul recomandat?

Eduard: Eu recomand ca şi aparatură de specialitate utilizată în pisciultură Multiparametrul Hanna Hi 98194 deoarece este unul portabil, compact, măsoară mai mulţi parametri cu o singură sondă. Un alt instruments ar fi HI9829 care are şi capacitatea de a i se detaşa sonda, pentru a fi lăsată în bazine, datele colectate putând fi descărcate pe un PC pentru analiză, grafice şi să vedem cum infuenţează vremea parametrii fizico-chimici ai apei.

Că tot suntem la Cluj, mergem către deal şi câmpie, ce tip de peşte putem creşti aici?

Eduard: Odată ce coborâm puţin din zona montană, în zona de deal, de câmpie, aici găsim mai multe tipuri de peşti, avem peşti paşnici ca şi crapul, carasul, plus câteva specii de crap chinezesc ca cteno şi fitofag, alături de câteva specii de peşti răpitori care generează un interes economic destul de mare ca ştiuca, şalăul şi somnul. Parametrii chimici ai apei nu sunt aşa de stricţi ca la păstrăvi. Nivelul oxigenului dizolvat în apă poate fi cuprins între 5mg – 7mg pe litru. PH-ul trebuie să fie unul totuşi neutru, având în vedere că aceste specii de peşti se cresc în heleştee, iazuri şi lacuri unde pH-ul rămâne neschimbat cam pe toată durata creşterii, nu este influenţat atât de puternic ca şi în cazul apelor curgătoare. Şi în acest caz tehnologia Multiparamentrului Hanna e ideală, fiind una este destul de nouă, are un design frumos şi plăcut, putem să luăm cu noi aparatul şi pe teren sau să-l folosim şi în laboratorul din fermă.

Suntem în spaţiul carpato-danubiano-pontic aşa că mergem un pic şi mai jos, către nivelul mării. Pentru Dunăre şi Marea Neagră ce peşti sunt specifici?

Eduard: În Dunăre regăsim foarte multe ferme piscicole specializate în creşterea sturionilor. România deţine câteva specii importante de specii de sturioni ca morun, nisetru, păstrugă, cegă în medii naturale, în Dunăre şi Marea Neagră. De aceea, multe persoane au optat pentru aceste ferme în zona Dunării pentru creşterea sturionilor şi comercializare de carne şi caviar. Dacă ar fi să mergem puţin la Marea Neagră, pe partea aceasta nu suntem foarte bine dezvoltaţi deşi posibilităţile ar fi destul de mari. Avem câteva ferme de creştere intensivă a calcanului şi bineînţeles clasicele crescătorii de scoici, pe care le putem observa în diferite staţiuni de pe litoralul românesc, în larg, de unde pescarii colectează zilnic aceste scoici pe care le servesc în cherhanelele de pe malul mării.

Sunt valori indicate pentru acest tip de formă de relief?

Eduard: Având în vedere volumul foarte mare de apă este destul de dificil să urmărim parametrii Mării Negre. Nu putem să influenţăm în nici un fel parametrii, practic nu putem interveni în cazul pH-ului, a salinităţii sau al oxigenului. Trebuie să ne descurcăm cu ce avem de la natură. În principiul aceste specii se pot adapta la apa de la Marea Neagră.

Care este diferenţa dintre apă dulce şi apă sărată?

Eduard: Concentraţia de sărurile dizolvate trebui să fie mai mică de 1% la apa dulce.

Se pot dezvolta crescătorii piscicole şi în alte zone?

Eduard: Bineînţeles, putem să dezvoltăm ferme piscicole în sistem recirculant, cum menţionam mai devreme, în sistem închis, în hale sau în spaţii deschise, unde controlul parametrilor îl putem infuenţa prin dozare de substanţe sau prin intervenţie chimică la nivelul apei.

Ce se întâmplă când nu se monitorizează parametrii? Care sunt riscurile?

Eduard: Riscurile sunt uriaşe! Putem să pierdem toată producţia de peşte dacă nu monitorizăm zilnic parametrii esenţiali cum ar fi oxigenul, pH-ul sau temperatura. Toate se leagă între ele, de la reproducţie până la hrănire, toate se leagă de aceşti parametri chimici, pe care trebuie să-i monitorizăm atent. Putem să riscăm să îmbolnăvim toată producţia, deoarece peştele faţă de alt animal de fermă necesită un ochi vigilent, timp foarte mult petrecut în preajma lor. La semnele pe care le dă un peşte în momentul în care are o problemă, dacă nu suntem foarte bine familiarizaţi ne dăm foarte greu seama, când ajungem să ne dăm seama poate fi prea târziu, în ideea în care am putea să pierdem toată producţia de peşte. Intervenţia cu medicamente poate fi dificilă sau să nu mai aibă efect.

Pe partea de oxigen, există echipamente specifice de măsurare pentru acest tip de parametru?

Eduard:Există câteva echipamente dedicate doar monitorizării oxigenului. Avem analizatoarele de oxigen ca şi modelul de Oxigenometru Hanna Hi9146 şi Controlerul Hanna HI8410, ce poate inregistra valorile şi trimite semnale de alarmă când nivelul de oxigen este scăzut.

Revenind la subiecte un pic mai vesele, ce produse piscicole româneşti sunt reunoscute la nivel european?

Eduard: La nivel european avem câteva produse delicioase ca scrumbia de Dunăre, salata de icre de crap, batongul afumat, bagheta pescărească şi zacusca de peşte din păstrâv, bine gândite, cu care ne putem mândri în toată lumea.

Sună delicios, totuşi pe lângă partea asta de carne, la nivel de vegatale, se pot creşte şi plante într-un sistem acvatic?

Eduard: În sistem hidroponic, mie mi-este un sistem foarte drag, dacă vrem să atingem puţin subiectul de bio şi eco. Practic, într-o fermă psicicolă putem ataşa un sistem de creştere a plantelor ca salate, roşii, ardei şi multe altele, fiind un sistem recirculant, unde plantele se regăsesc pe suprafaţa luciului de apă. Este o ştiinţă de creştere a peştilor împreună cu plantele,unde noi nu putem să intervenim chimic asupra plantelor pentru ne-ar afecta populaţia de peşti, de aceea produsele finite sunt naturale 100% şi nu înfluenţează sănătatea consumatorului.

Există o coleraţia între parametrii apei folosiţi pentru creşterea peştilor şi parametrii pentru plante? Funcţionează pe acelaşi tip de parametri?

Eduard:Da, funcţionează pe acelaşi tip de parametri, plantele se hrănesc cu dejecţiile de la peşti, folosesc nutrineţii din piscicultură, iar apa care trece prin rădăcinile plantelor se filtrează biologic şi ajunge în bazinul peştilor sub formă de apă curată, care poate fi refolosită pe o perioadă îndelungată.

Mergând către partea de hobby, ce trebuie să avem în vedere la construirea unui acvariu? Care sunt elementele importante pe care trebuie să le avem în vedere în moment în care vrem să ne facem un acvariu?

Eduard: Principalele elemente într-un acvariu sunt peştii exotici, care au fost iniţial capturaţi din mediul loc sălbatic, după acomodări şi reproduceri succesive, numeroase specii sunt comercializate având originea tot în acvariu. Pe lângă peştii de acvariu, mai pot coexista şi moluşte, melci, crustacee şi plante din diferite zone ale lumii. Acvaristica, la nivel de hobby, o găsim în foarte multe case, foarte multe persoane deţin acvarii datorită esteticii şi senzaţiei de relaxare pe care o conferă, 10 minute de privit un acvariu cu peşti ne destresează după o zi grea la locul de muncă, ne ajută să mai uităm din problemele cotidiene.

Ce tipuri de biotop, ce soiuri de peşti putem avea într-un acavariu?

Eduard: În funcţie de continent avem biotopuri diferite, în America de Nord, America de Sud, Asia şi Africa. Un exemplu ar putea fi din lacul Malawi şi lacul Tanganyca, ce se află pe continentul african, aici întâlnim mai multe specii de ciclide. Sunt nişte peşti răpitori, de diferite dimensiuni, între 5 cm şi 15 cm, foarte coloraţi, în roşu, galben, verde şi albastru, în difertie nuanţe. Un biotop pentru aceste specii se compune dintr-un acvariu unde încercăm să recreem un spaţiu cât mai aproape de cel natural, cu un substrat cu nisip fin, câteva roci…

Există parametri specifici pentru fiecare categorie de provenineţă a biotopului de peşti?

Eduard: Da, în funcţie de arealul din care provine peştele diferă şi parametrii. Unele specii preferă un mediu mai alcalin, altele cu un pH mai netru. În principiu trebuie să avem grijă, să ne documentăm foarte bine înainte să nu amestecăm specii care nu sunt compatibile, fie că ne referim la biotop sau la natura răpitoare sau paşnică a speciilor.

Care este cel mai simplu biotop de implementat, cel mai convenabil din punct de vedere financiar pentru cineva care încearcă pentru prima oară?

Eduard: Dacă ar să mă gândeasc aş alege un biotop din America de Nord, unde întâlnim nişte ciclide de dimensiuni mari, care trăiesc într-un mediu unde se găsesc foarte multe pietre, bolovani, cioate căzute în apă, trunchiuri de copaci, supranumite peisagistic hardscape. Ar fi mai uşor pentru că nu avem nevoie de foarte multe plante, la un biotop cu foarte multe plante ar trebui să intervenim cu o lumină specifică pentru fotosinteză, practic ar trebui să avem grijă şi de acele plante, nu doar de peşti. O investiţie iniţială poate porni de la aproximativ 100 de euro.

Pe partea de instrumente de măsurare şi control pentru a ne asigura că peştii trăiesc cât mai mult, care sunt must-have-urile?

Eduard:Eu recomand acvariştilor modelul Gro’chek Hanna HI 991404 sau produse din gama checkerelor pentru măsurat pH-ul, nitriţii, nitraţii, amoniul, principalele tehnologii de control.

Ca şi concluzie pe final, există chimie în tehnologie şi în cazul acvaculturii?

Eduard: Bineînţeles că există, după cum am mai spus trebuie să avem baze bune în chimie, odată ce dorim să ne apucăm fie de creşterea peştilor fie în fermă fie că vrem să creştem peşti într-un acvariu acasă. Trebuie să luăm în calcul toţi parametrii apei şi să îi stăpânim destul de bine pentru a nu pune viaţa acestor vietăţi în pericol.