Salutare, dragi fani chimie în tehnologie! Cum spuneam şi într-o postare anterioară pe pagina de facebook, suntem 75% apă, de aceea am considerat că aste important să discutăm cu Nicu Maticu, expert Hanna în aplicaţii chimice, despre chimia din tehnologia apei în cadrul rubricii de Sfaturi Utile.

Pentru început, ne poţi spune care sunt cele mai importante utilizări ale apei în industrie?

Nicu: Depinde despre ce industrie vorbim, dacă este să vorbim despre industria grea spre exemplu acoperirea metalelor, apa se foloseşte la spălare şi la acoperirea în sine cu crom, nichel şi alte substanţe. Apa se mai foloseşte în producţia cărnii, a berii sau a laptelui, acest atribut intrând sub incidenţa apei de reţea, iar ce iese este apa reziduală. Sunt firme care tratează apă reziduală, sunt firme ca nu tratează apa reziduală, în principiu când vorbim de industrie sunt obligaţi să trateze apa înainte de a deversa în canalizare.

Să vorbim un pic despre apa pe care o vedem cel mai des, apa de băut. Ne poţi spune cum se colectează?

Nicu: Şi aici avem 2 tipuri de industrii, companiile producătoare de apă cu izvorul propriu sau companii care îmbuteliază apa de masă. Apa de masă este cea de reţea, apa de izvor este cea pură, de la mama natură. Este un proces tehnologic lung, dar este foarte important să se facă analizele de la bun început, adică dacă avem apă de izvor trebuie să ştim ce concentraţia de nitriţi, nitraţi, amoniu, fier, calciu, magneziu şi minereuri avem. De asemenea turbiditatea este foarte importantă, Urmează un proces prin care apa este tratată şi se potabilizează, adică dacă sunt niveluri ridicate din parametrii descrişi mai devreme, trebuie aduşi la normal, la limita admisă de lege, astfel încât să fie băubilă apa.

Ce instrumente se pot folosi în analiza acestor parametri?

Nicu:Pe partea asta de analiză avem echipamente destul de diversificate. Comercializăm monoparametrulîn cazul în care vor să analizeze un singur parametru sau fotoclorimetre mici pentru fiecare parametru în parte. La companiile mari recomandăm fotoclorimetrele mari, care operează cu toţi parametrii apei.

Există şi instrumente casnice pentru persoanele care vor să încerce apa de râu, când merg într-o drumeţie ?

Nicu: Bineînţeles, există şi pentru consumatori de uz casnic, avem partea aceasta de teste chimice, în cazul în care dorim o analiză calitativă, putem face o reacţie cu 2-3 reactivi, observăm o culoare pe care o comparăm cu o bandă colorată și de acolo putem să știm concentrația aproximativă de nitraţi, clor şi pH. Dacă se optează pentru o analiză cantitativă, la un preț destul de bun sunt minicheckerele care generează concentrația exactă de minerale.

O discuţie destul de controversată este dacă este bine să aibă apa nitriţi, nitraţi, clor, ajută cu ceva?

Nicu: Nu, nu e bine, normal că nu e bine! Partea asta cu nitriţi şi nitraţi este destul de discutată în ultima vreme. De unde avem nitriţi şi nitraţi în sol? Provin din mineralizarea substanţelor azotate de origine animală, vegetală sau diferiţi fertilizanţi în agricultură ca pesticidele. Nitriţii cel mai des se găsesc în subsol, în apele subterane, la suprafaţă se transformă în nitraţi şi amoniac. Limita legii este undeva la 50mg de nitraţi per litru în apă, ca să fie consumabilă. Organismul nostru ia din apă un nivel redus de nitraţi. Este bine să monitorizăm deoarece asimilăm nitraţi din legume şi mezeluri, stim foarte bine că se folosesc nitraţii ca şi conservanţi pentru mezeluri, să arate frumos, să aibă culoarea roz, să se păstreze în timp…

Sunt corespondenţii dioxidului de sufl din vin?

Nicu: Da!

Cum relatam şi în articolul anterior…

Nicu: Oricum ar fi bine să ne monitorizăm conţinutul de nitraţi, în cazul în care găsim un puţ, un râu, o ţeavă trasă din izvor şi neapărat vrem să gustăm apă, să luăm un flacon. Toată lumea zice că e mega benefică, poate fi benefică, dar înainte să beau din apa aia aş analiza-o să văd dacă stă bine cu nitraţii, fierul, amoniacul, calciul, magneziul şi zincul.

Chiar dacă este făcătoare de minuni? 🙂

Nicu: Chiar dacă este făcătoare de minuni, este în aer liber, dar în zona aceea nu ştim ce zboară sau mai mișună prin pământ, factori ce pot contamina apa. Dacă nu este cineva care să aibă grijă de apa respectivă, ea va rămâne contaminată şi să ducem apă contaminată, s-o mai dăm şi copiilor nu este ok…

Am văzut tot soiul de experimente, este bine ca apă să nu aibă nici un fel de corpuri străine? Mai ales pe partea de bebeluşi, ştiu că acolo se acordă o atenţie specială…

Nicu: Nu neapărat, când vorbim de corpuri străine mă gândesc că te referi la componenta minerală din apă. Apa distilată este termenul cel mai apropiat de apa pură pentru că se obține prin procesul de eliminare a tuturor elementelor ce contaminează apa, eliminându-se și minereurile. În unele cazuri este bine, în altele nu este aşa de bine. Sincer, nu recomand consumul de apă distilată, dacă bem doar apă distilată nu este în regulă deoarece avem nevoie de nutrienţii respectivi. Avem nevoie de calciu, magneziu, chiar şi de nitriţi şi nitraţi într-o cantitate foarte mică, să nu depășească o anumită limită. Dacă bem doar apă distilată şi avem o dietă anume care ne restricționează să consumăm anumite mâncăruri sau băuturi gen supe, din care să ne putem aduce aportul necesar, s-ar putea să avem probleme. Plus că să nu uităm că transpirăm şi dacă bem multă apă avem nevoie des şi la toaletă. Prin transpirație şi urinare ne pierdem o concentrație de minereuri din corpul nostru. Dacă bem doar apă distilată, o să existe un decalaj între ce avem nevoie și ce aducem în corpul nostru.

Apa minerală există şi în formă pură sau se prepară?

Nicu: Putem spune că există sub formă pură, a unui anumit tip de apă de izvor alcalină. Există apă care are o cantitate minimă de dioxid de carbon şi se îmbuteliază altfel sau există apă de izvor care nu are dioxid de carbon şi se introduce manual de către operator şi asa se trimite spre magazine.

Este în trend partea de apă uzată şi reutilizată, cum este procesul şi dacă chiar se poate face dintr-o apă uzată să se reutilizeze într-una potabilă? Sunt anumite elemente chimice care se pot transforma să revină la o stare în care să fie utile pentru corp?

Nicu: Ştii vorba aceea că nimic nu se pierde, totul se transformă. Aşa şi cu apa, care se tratează în staţii dedicate, este un proces destul de complex, deobicei se tratează înainte să ajungă la consumator cu hipoclorit. Clorul mănâncă bacteriile din apa respectivă, de aceea este foarte important să se monitorizeze clorul. Este permis la limita de 0,5 mg pe litru, dar la consumator limita este de maxim 0,25 mg pe litru.

Cu echipamente se poate monitoriza ?

Nicu: Pentru staţiile de epurare, recomandăm aparate mai profesionale, mai acurate ca fotoclorimetrele pentru clor liber. În cazul în care cei de acasă doresc să-şi monitorizeze clorul, pentru că sunt cazuri în care concentraţia de clor se simte chiar şi acasă, recomandăm testele chimice pentru clor liber, ce sunt chiar avantajoase din punct de vedere al raportului calitate-preţ, în special pentru cei care stăm aproape de staţia de tratare. De acolo porneşte cu 0,5 mg pe litru clorul liber, 0,25 mg este undeva la depărtare, la ieşirea din comună, dacă stăm foarte aproape de staţia de tratare sigur avem peste 0,25 mg per litru, din experienţa mea.

Vorbeam în debutul interviului despre apa industrială şi apă reziduală. Ne poţi descrie câţiva paşi importanţi din acest proces? Ce se întâmplă cu o companie care foloseşte apă în cadrul producţiei şi auxiliar, cum se debarasează de apa reziduală?

Nicu: Apa de reţea intră în canalizare, apoi spre staţia de epurare. Staţia de epurare curăţa apa astfel încât s-o deverseze cât mai curată. Procesul se bazează pe nişte bacterii care folosesc oxigen pentru a descompune materia organică din apa respectivă. Odată descompusă, apa trece printr-o serie de filtre şi apoi se deversează. Este o etapă foarte importantă şi trebuie monitorizată, mai ales oxigenul dizolvat deoarece acele bacterii au nevoie de oxigen ca să traiască şi să mănânce materia organică. Ca şi soluţie tehnologică de monitorizare, Hanna recomandă oxigenometrul portabil impermeabil HI98193 ce resepectă standardele IP67. De aceea, în orice staţie de epurare avem turbinele care furnizează oxigen în bazine, unde se află şi aceste bacterii. De asemenea trebuie controlat şi consumul chimic de oxigen, să ştim cât oxigen au consumat bacteriile pentru a descompune materia organică. În această situație, putem utiliza cu succes multiparametrul de laborator pentru ape potabile si ape uzate Hanna HI83399 fiind unul din cele mai avansate modele pentru acest tip de analiză.

Există o legislaţie în acest sens?

Nicu: Da, la consumul chimic de oxigen limita este de 3 mg per litru-5 mg pe litru la ieşire, la intrare tot timpul este mai mare, se monitorizează şi la intrare şi la ieşire.

Din experienţa ta de până acum, partea aceasta de deversare este doar o obligaţie legislativă sau poate reprezenta şi un proiect de responsabilitate sociale, cu beneficii colaterale de marketing?

Nicu: Amândouă, este şi obligație legală, în plus este bine şi pentru companie ca şi imagine, dacă este să facem tot acest proces de epurare a apelor, o să avem un beneficiu de imagine în sensul că lumea o să ştie că nu poluăm apa şi mediul înconjurător. Arătăm că ne preocupă mediul şi apa pe care o deversăm!

Bun, cam acestea au fost întrebările, îţi mulțumim frumos pentru prezenţa la interviu, mult spor în continuare!

Follow by Email
Instagram