Dacă vinerea trecută vă invitam la o ceaşcă de infuzie, azi vă propunem o cană de ceai de Blue Monday ca băutură călduţă care să combată lipsa de motivaţie şi frigul.
Prelucrarea plantelor de ceai
Am rămas datori cu topicul prelucrării în fiecare treaptă a plantelor de ceai. În primă fază, timp de 18-24 de ore, frunzele sunt lăsate la veştejit pentru a se deshidrata, aşezate la soare, într-un strat subţire. Urmează rularea, ce se concretizează în eliberarea şi oxidarea suculului celular prin spargerea celulelor din frunze. Oxidarea este prielnică în camere la o temperatură joasă, unde frunzele tind spre roşu apoi brun ca şi culoare, aroma devenind mai accentuată şi plăcută. Aerul fierbinte contribuie la finalizarea procesului de oxidare, gustul şi parfumul ceaiului accesat prin infuzie reprezintă contribuţia substanţelor rămase pe frunze după această fază. După sortare, modelare, finisare şi uscare, se poate merge chiar şi spre învechire. Învechirea este specifică ceaiurilor de tip pu-erh unde gustul amar şi astrigenţa se domolesc printr-un proces de post-fermentaţie, facilitat de microorganismele specifice.
Tipuri de ceaiuri în funcţie de gradul de oxidare
Momentul stopării contribuie la o clasificare a tipurilor de ceai, destul de cunoscutele alb, verde, negru dar şi oolong şi pu-erh. Frunzele pentru ceaiul alb nu sunt lăsate să lăsate la vestejit, rulat sau oxidat, compoziţia inţială fiind păstrată într-o mare măsură. Ceaiul verde merge pe linia clasică a procesului de veştejire, iar stoparea, la maxim 48 ore după cules, se poate realiza prin două metode, fie în tigăi fie în abur. Modelarea în formă de perle sau spirale este specifică pentru ceaiul verde. Versiunea neagră a ceaiului marşează către o oxidare completă a frunzelor, ce durează de la o jumătate de lună până la o lună. O opţiune intermediară, între ceaiul verde şi cel negru este cel oolong, care poate fi lăsat la oxidat 2-3 zile sau chiar mai mult. În cazul ceaiului pu-erh se realizează o sortare în 10 categorii după rulare. Obţinerea ceaiului Pu-erh de tip sheng se bazează pe oxidarea frunzelor cu ajutorul microogranismelor, în camere uscate. La Pu-erh de tip shu se forţează oxidarea frunzelor într-un interval a cărei limită minimă este de câteva zile, iar maximul se poate întinde până la o lună. Stropirea cu apă are un rol esenţial în timpul oxidării. La capătul oxidării, se continuă cu tratarea cu aburi şi modelarea în forme prin presare.
Prepararea şi servirea ceaiului în lume
Există câteva metode recunoscute de servire a ceaiului. Gaiwan şi gongfu sunt cele mai reprezentative metode chinezeşti, diferenţa fiind tipurile de boluri folosite. Gaiwan se bazează pe porţelan ca material iar gongfu pe ceramică. Aceste metode pun accent pe apa de izvor şi înmuirea frunzelor cu picături de apă fierbinte înainte infuzării. Marocul este recunoscut pentru apetenţa spre mentă şi mult zahăr mai ales în ceaiul verde, cu 3 infunzii, din ce în ce mai dulci. 5 o’clock tea-ul britanic are farmecul lui, cu lămăie, lapte şi zăhăr ca accesorii.
Beneficiile ceaiurilor
Pe lângă faptul că pot ameliora efectul de Blue Monday, la modul serios, ceaiul are o serie de beneficii reale pentru sănătate în cadrul sistemului cardiovascular, nervos, osos şi imunitar. Ceaiul verde ajută metabolismul în arderea grăsimilor şi combaterea obezităţii. Există căteva studii care spun că diabetul şi cancerul de sân pot fi ameliorate prin consumul de ceai, mai ales în cazul reducerii riscurilor de apariţie.
Concluzie
O cană de ceai de Blue Monday se poate reumple până mâine şi experimentul poate continua toată săptămână atâta timp cât simţim că ne recalibrează starea de spirit şi motivaţia, acesta fiind doar una din aplicaţiile chimiei în cotidian.
Hanna, mai simplu, mai sigur, mai uşor!
0 Comments