Primii paşi în grădină

Astăzi am ales să vorbim despre un fruct de sezon, care este la mare căutare în această perioadă. O să păşim împreună să analizăm comorile grădinii de zmeură, în materie de cum cresc şi cum le putem păstra pentru perioadele când nu o mai sunt la dispoziţia noastră. Există 2 tipuri de tulpini de zmeur: de vară şi de toamnă. La nivel de soiuri cele mai cunoscute sunt Polana, Polka şi Pokusa.

Ce este zmeura?

Contrar credinţelor populare, zmeura nu este un fruct de pădure ci rozacee, alături de căpsuni, datorită faptului că fructele ei mici, ce în Rusia sunt supranumite ” boabele regilor ” conţin la rândul lor câte o sămânţă. Ca şi substanţe, zmeura conţine vitaminele A, B, C, acid citric, cel din urmă este un diuretic foarte util. De asemenea din componenţă nu lipsesc acid salicilic, pectină şi tanini, cu efect benefic asupra ficatului. Despre tainini am discutat şi în articolul despre vin dacă vă mai amintiţi.

Cum cultivăm zmeura?

La nivel de cultivare a zmeurului sunt necesari o serie de paşi importanţi. În mod normal se poate planta primăvara sau toamna, dar trebuie să verificăm solul înainte, să vedem dacă este fertil pentru acest tip de cultură. Scenariul perfect include un teren ferit de vânturi puternice, dar cu o bună mişcare a aerului, cu umezeală suficientă, dar să nu băltească, mai degrabă un sol lutos, bine drenat, cu o concentraţie de humus de peste 2,5%. De asemenea, expoziţia sudică faţă de cea nordică favorizează coacerea cu 7-8 zile mai devreme, datorită faptului că bate lumina mai tare pe ele.

PH solului

PH-ul ar fi ideal să fie între 6 şi 7, chiar 6,5. Hanna vine cu o soluţie tehnică pentru a uşura această sarcină de cuantificare prin pH-metrul portabil pentru măsurători de pH directe în sol – HI99121, ce este dotat cu un electrod special pentru măsurători în sol, are un timp rapid de răspuns, afişând simultan valorile de pH şi temperatura. În cazul în care nu este pregătit solul pentru zmeur, se pot folosi fertilizanţi ca potasiu, fosfor şi magneziu înainte de plantare şi îngrăşăminte cu azot după ce plantăm zmeurul, la câteva săptămâni după. Nici aici Hanna nu lasă agricultorii la greu, recomandăm cu drag Fotocolorimetrul pentru analiza nutrienților – HI83325, ce acoperă ca nivel de măsurare 8 parametri importanţi printre care şi potasiul, calciul și magneziul.

La nivel de distanţă între plante aceasta variază pe intervalul 0,4-0,8 metri iar la rânduri 2,5 metri-3,3 metri, în funcţie de utilajul folosit. Există un risc de deshidratare, mai ales primăvara, de aceea se recomandă udarea timp de o oră-două , în primele zile.

Tulipinile au nevoie să rămână verticale, de aceea este necesară instalarea unui sistem de susţinere, fie sub formă de spalieri sau gard fructifer. O cultură de zmeur poate rezista între 10 şi 12 ani în medie.

Metode de conservare a zmeurii

Există o mulţime de metode de a conserva fructele, iar zmeura nu face nota discordantă, doar că este mai delicată la partea de splălare.

Zmeura congelată

Zmeura se poate congela cu sau fără zahăr. Dacă este procurată din surse sigure, se recomandă a nu fi splălată pentru a nu-şi pierde din formă şi textură. În varianta fără zahăr, după curăţare, se aşează stratificat în tavă, apoi se bagă la congelator până se congelează, apoi se introduce într-o pungă, se videază şi le lasă la păstrare în congelator. Zmeura cu zăhar primeşte un pahar de zăhar la kg, trece în pungă şi apoi merge la congelator.

Îngheţata de zmeură

O utilizare foarte gustoasă a zmeurei congelate poate fi îngheţata. După ce se lasă 5-6 ore la acomodare cu temperatura camerei, intra în scenă albuşul de ou (ce se poate congela la rândul lui) ce trece prin blender, apoi se alătură desertului zăhărul şi în cele din urmă zmeura. Procesul se opreşte când compoziţia prinde puţină culoare. Se mai adaugă smântână, trecută şi ea prin proba blenderului. Combinaţia se transferă într-un vas care călătoreşte spre congelator, unde va petrece câteva ore. Este un desert pentru a 2-a zi.

Siropul de zmeura

Siropul de zmeură este hrănitor, detoxifiant şi sursă de zaharuri naturale ca glucoza, fructoză şi zaharoza. Catechinele din acest sirop ajută capilarele la elasticitate, scad nivelul de colesterol, scad riscul de cancel şi previn ateroscleroza, tromboza, accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic. Ingredientele de bază în prepararea acestei licori sunt zmeura, zahărul şi sarea de lămăie. Se pune la fiert zmeura apoi se strecoară. Sucul rezultat se combină cu zahăr şi sare de lămăie şi se pune la fiert, până se dizolvă zahărul, între timp îndepărtându-se spuma. Siropul se toarnă în sticle închise cu filet apoi se lasă 5 minute răsturnate. Păstrarea se face în frigider, recomândându-se agitarea înainte de servire.

Gemul de zmeură

Ingredientele sunt aproape la fel ca în cazul siropului, în speţă zmeura, zahărul şi zeama de lămăie. Cu grijă se spală zmeura, se usucă şi apoi se alternează stratificat cu zaharul, apoi se lasă la macerat cel puţin 10 ore, ca zahărul să-şi facă treaba. Se fierbe la foc iute, alături de zeama de lămâie şi se amestecă încet, să nu se smarfe zmeura. Clar că se tot îndepărtează spuma şi un moment dat compoziţia ar trebui să se lege. Verificarea se poate face folosind farfurie rece ţinută în frigider câteva minute. Rezultatul se toarnă în borcane sterilizate.

Zmeurata

Pentru această băutură este nevoie de zmeură, alcool rafinat de 90 de grade şi zahăr. În primă fază se lasă la macerat într-un borcan de sticlă, timp de 7 zile, zmeura şi zahărul, stratificate alternativ la temperatura camerei. După 7 zile vine şi alcoolul în borcan şi mixul din borcan merge într-un loc răcoros 2 luni.

Follow by Email
Instagram