Unde începe drumul berii?

De unde provine berea?

Unde începe drumul berii? Drumul berii se spune că a început acum 6000 de ani, datorită procesulului de fermentare a pâinii ude. Prin anul 3000 Î.Hr., undeva prin Mesopotamia se bea bere, fiind o conexiune puternică între cultivarea cerealelor și fabricarea berii. Mitologia berii menţionează zeiţele Siris și Nimkasi, anumite tipuri de beri fiind dedicate rituarilor. În Egiptul Antic berea era aliment şi medicament, ajungând să fie vândută în zilele noastre la licitaţie, cu 1000 de dolari, de către o berărie englezească ce a preluat reţeta orginală. De la egipteni, berea a ajuns şi la greci, denumirea fiind zythos, scriitori ca Sofocle, Herodot sau Xenofon au fost împătiţimiţi ai acestei licori. Din cauza apelor poluate, în Anglia berea se servea ca alocaţie elevilor de toate vârstele, câte 2 sticle de bere pe zi, fiind considerată mult mai sigură şi mai bună la gust decât apa potabilă.

Procesul de fabricare a berii

Unde începe drumul berii la nivel fabricaţie? După cum putem intui din paragraful anterior, la baza procesului de fabricare a berii, în teorie, stau 3 ingrediente: apa, orzul şi hameiul. Vicisitudinile cotidiene au adus şi drojdia în această poveste a berii. Ca şi vinul, berea are propriul ei must, ce se obţine în procesul de plămădire, unde malţul este macinat şi amescat cu apă într-un cazan special. Prin încălzire, amidonul din malţ se transformă în zaharuri. Definirea şi controlul temperaturii se pot face cu ajutorul Termometrului termistor rezistent la apă portabil special pentru fabricarea berii – HI935012 ce vine în sprijinul producătorilor cu o sondă de un metru. Mustul limpede obţinut trece printr-un nou de proces de fierbere, alături de hamei şi drojdie, apoi este răcit până la 10 grade.

Fermetarea berii

Acest proces poate dura între 14 şi 21 zile, unde controlul temperaturii este vital, de aceea se spune că magia în producerea berii se află în cadrul acestei de etape. Drojdiile folosesc tot oxigenul pentru a dezvolta enzime ce metabolizează zaharul în alcool etilic şi dioxid de carbon. Când drojdiile au consumat toţi nutrienţii, se poate merge către următoarea fază, unde cei aproximativ 2500 de compuşi chimici rezultaţi se combină cu apă şi alcool pentru a genera berea. Pentru o analiză cât mai punctuală, Hanna vine cu o soluţie business dedicată berii ca pH-metrul portabil pentru analiza berii – HI99151, acest tip de echipament fiind impermeabil şi rezistent.

Filtrarea şi maturarea berii

Este foarte importantă filtrarea de resturi proteice, ce provin din drojdie şi a altor tipuri de particule pentru a avea o bere limpede. Turbidimetrul pentru bere – HI847492 oferă citiri precise, fiind în conformitate cu Societatea Americană de Brevete de Chimie. Liniştirea şi maturea se poate întinde de la câteva zile până la luni de zile. La temperaturi scăzute, berea căpătă dioxid de carbon, această limpezirea este practic o a 2-a fermentaţie, o serie de alte procese chimice fiind pregătite să transforme reacţiile în produsul final. Pentru măsurarea nivelului de zahăr şi a procentului de solide dizolvate Refractometrul digital pentru bere – HI96841 este de asemenea o soluţie foarte utilă.

Lager vs Ale

La nivel de temperaturi pentru fermentaţie se diferenţiază două categorii mari de beri, mai exact berea de fermentaţie joasă şi berea de fermentaţie la temperaturi înalte. Berea de fermentaţie joasă se mai poate regăsi în literatura de specialitate sub numele de Lager. Berea Lager foloseşte drojdii speciale, iar fermetaţia are 2 etape, una de 7-10 zile la 5-13 grade iar la a 2-a etapă se maturează timp de câteva săptămâni sau chiar luni la temperaturi de 0-2 grade. Cele mai cunoscute sortimente de Lager sunt blondele Pilsner Lager, Special Lager, Extra Lager cu 4% alcool , 5% alcool, respectiv 6%-7 % alcool. Berile negre din această categorie sunt Bock şi Black, cu o concentraţie de 5% alcool.

Conceptul de Ale în ţara noastră a fost introdus destul de recent. Se referă la berile care se fermentează la temperaturi înalte, 14-25 grade, într-o perioadă de 3-6 zile. Pe lângă clasica Ale, de 5%-6% concentraţie de alcool, ce poate avea culoarea aurie pal, cupru şi chiar roşie, mai putem găsi o variantă mai dulce, de 6,5% alcool numită Abbey şi chiar cea brună, cu aromă de cafea, cunoscută sub numele de Black Stout.

Câteva exemple de ţâri cu beri de renume

În Belgia sunt foarte apreciate berile trappist, de tip nefiltrat, ce s-au produs iniţial în mânăstiri. Berea premium cehească dictează preţul pentru această nişă la nivel internaţional, fiind foarte apreciată la draft, cel mai cunoscut sortiment fiind Pilsner. În Germania se aplică legea purtităţii, elementele de bază, descrise în debutul articolului, fiind singurele acceptate, deci la nivel de diversitate nu se excelează, dar calitatea este top. În România trendul berilor artizanale prinde tot mai multă culoare, fiind un subiect demn de dezbătut în următoarele articole.