Temperatura şi termometrul

Termperatura şi termometrul reprezintă subiecte intens dezbătute, mai ales în sezonul rece, dar şi în contextul monitorizării unor serii de fenomene recurente, cum ar fi gripa. Ca şi definire în termeni generici, temperatura relevă cantitativ dacă un material este mai cald sau mai rece din perspectiva vitezei de mişcare a atomilor din componenţă. Despre temperatură am discutat puţin şi în articolul despre siguranţa alimentară dar astăzi ne-am propus să mergem şi mai departe cu acest topic.

Istoria termometrului

Cu toţii ştim că există 3 tipuri de măsuri pentru temperatură, Celsius, Fahrenheit şi Kelvin, toate aceste au legătură bineînţeles cu inventatorii termometrelor. Strămoşul termometrului a fost termoscopul, care indica variaţii de temperatură, dar fară o scală anume. Se aseamănâ în evoluţie cu digitalizarea pH-ului, ce a pornit de la o hârtie de turnesol, unde se folosea o gamă de culori ca şi scală. Coincidenţă sau nu, în Padova, acelaşi loc unde s-a născut  şi legenda Hanna, Galileo Galilei inventa termoscopul pentru apă în 1591. Termometru Galileo folosea becuri de greutăţi care se scunfundau treptat odată cu modificarea temperaturii apei. Primele încercări de scalarizare a temperaturii au fost întreprinse de Santorio Santorio, ce concepuse termometru ce putea fi plasat în gură, ca mai apoi Ferdinand al II-lea să breveteze abordarea ce includea alcoolul într-un termometru închis.

Fahrenheit

Totuşi s-a descoperit că mercurul era mai rezistent la frig faţă de alcool, fizicianul german Daniel Gabriel Fahrenheit realizând trecerea de la alcool la mercur, cu o scară de temperatură standard. Baza era temperatura corpului uman de 98,2 grade, cu extremităţi până la 212 grade, temperatură ce reprezenta punctul de fierbere al apei. 0 grade era temperatura ideală, generată de un mix de apă, sare şi gheaţă. Totuşi se părea că împărţirea această specifică Fahrenheit în 180 de grade între punctele de fierbere şi îngheţare a apei avea nevoie şi de o contorizarea mai simplă.

Celsius

Suedezul Anders Celsius a propus o împărţire centigradă, între punctul de îngheţ şi cel de fiebere al apei pure, la presiunea aerului de la nivelul mării. Practic, de la 0 la 100 de grade, în 1948 această scală fiind oficializată prin convenţie, puţine tări, gen SUA alegând să rămână cu Farenheit. William Thomson cunoscut ca şi Lordul Kelvin a mers mai departe cu această scală, reuşind să descopere punct de zero absolut, la care totul îngheaţă, aşa s-a definit temperatura de -273 de grade Celsius, în 1848. În 1867 medicul englez Sir Thomas Allbutt a inventat primul termometru medical, portabil, de 6 centimetri, fiind necesare 5 minute pentru determina temperatura pacientului. În 1984, David Phillips a inventat termometrul pentru ureche cu infraroşu, iar calea inovaţiei în domeniu era tot mai larg deschisă.

Termometrele Hanna

Dacă este necesar să coborâm până la temperaturi de -50 de grade, termometrul Foodcare HI935001 este alegerea inteligentă. Mai mult decât atât, acest model Hanna vine cu o sondă detaşabilă, care poate fi înlocuită.

Temperaturi extreme la care pomii sunt compromişi

Pentru măr, gutui şi vişin rezinstenţa variază în intervalul -1-2 grade Celsius, în stadiul floral deschis complet. Când sunt deja în stadiul floral complet deschis, pentru cais -1 grade şi minus -2 grade la cireş, vişin şi păr, reprezintă scenarii cu pagube de peste 50%. Soluţia pentru încălzire se poate materializa prin amplasarea sobe mici sau găleţi metalică în care ard fără flacără resturi vegetale, rumeguş, cauciuc, crengi, dispuse din 30 în 30 de metri. Astfel se generează o perdea protectoare împotriva termperaturilor scăzute.

Concluzie

Termperatura şi termometru sunt instrumente indispensabile când dorim să cultivăm fructe sau legume, să verificăm persibilitatea produselor depozitate sau chiar să luăm pulsul vremii.

Hanna, mai sigur, mai simplu, mai uşor!