Ştiinţa Hanna din spatele poveştii

Astăzi o să vorbim cu Ştefania, expertul Hanna în sisteme automate de titrare. Tema discuţiei din cadrul rubricii Sfaturi Utile se va focusa asupra ştiinţei din spatele unor produse care au gust delicios şi calitate constantă.

Acum este vară, cred că toată lumea se gândeşte la ceva răcoritor şi hidratant, poate la un vin, poate la un pahar de lapte, poate la un suc. O să începem cu vinul pentru că din cate am auzit, producătorii se pregătesc pentru producţie în această perioadă. Cred că fiecare dintre noi a fost până acum la o degustare şi a auzit poveştile enologilor.

Care este ştiinţa din spate, după ce substanţe îţi dai seama că este un produs de calitate?

Stefania : În funcţie de diferiţi parametri pe care îi măsurăm în analiza vinului, ne putem da seama de calitatea acestuia. Principalii parametri de măsură ar fi pH-ul, apoi aciditatea şi mai avem dioxidul de sulf.

Există o serie de metode de analiză, se pot realiza manual sau automat?

Stefania : Se pot realiza atât în sistem manual cât şi automat. În momentul de faţă sunt foarte mulţi producători care folosesc metoda manuală pentru că este o metodă destul de simplă cumva. Oamenii pe care îi au în laborator sunt deja obişnuiţi cu metoda manuală pentru lucrează cu ea de atâta timp. Dar sunt şi producători care folosesc metoda automată pentru determinarea acestor parametri. Au apelat la schimbarea metodei de pe manual pe automat pentru că partea asta automată este mai precisă decât metoda manuală.

Ne poţi da un exemplu de metodă manuală, ca să ştim de la ce pornim?

Stefania : Da, de exemplu, dacă facem aciditatea folosind metoda manuală prin titrare, trebuie să stăm să urmărim hidroxidul de sodiu pe care îl adăugăm ca titrant în proba noastră. Apoi să urmărim de asemenea virajul culorii în momentul în care adăugăm hidroxid de sodiu. Pentru aciditate, se consideră ca fiind terminată reacţia şi obţinerea unui rezultat, în momentul în care proba noastră se colorează într-un roz pal. Acum depinde de fiecare om cum percepe acea nuanţă de roz pal. Poate eu percep puţin mai deschisă acea nuanţă, dar sunt persoane care consideră că dacă este un pic mai închisă atunci este terminată reacţia şi pot apărea diferenţe de valori.

Care inevitabil se reflectă în gust…

Stefania : Da, se pot reflecta în gust…

La nivel de calitate, tu spre ce tinzi, spre titrarea manuală sau automată?

Stefania : Spre titrate automată pentru că în momentul în care facem o titrare automată avem senzorul de pH care ne opreşte titrarea. Avem precizia că fiecare analiză pe care o facem cu un anumit parametru este oprită în acelaşi timp.

Pentru tiratrea automată care este rolului omului şi unde intervine tehnologia? Ce face aparatul, ce face omul, reduce din sarcinile omului?

Stefania: Absolut! Titrarea automată reduce din sarcinile omului, în momentul de faţă avem timp să ne pregătim următorul eşantion de probe. La titrarea automată metoda şi calculele sunt deja introduse în softul aparatului, iar laborantul tot ce are de făcut este să-şi pregătescă proba de vin şi să o pună la analizat. Efectiv apasă pe un buton de start iar aparatul ştie clar ce are de făcut. În tot acest timp cât titratorul îşi face analiza ‚ laborantul poate să-şi pregătească următorul set de probe.

Ştiu că se foloseşte o metodă denumită Karl Fischer, ne poţi spune ce înseamnă ?

Ştefania: Titrarea Karl Fischer este o titrare cu ajutorul căreia se determină umiditatea, conţinut de apă, avem titrarea Karl Fischer culometrică şi titrarea Karl Fischer volumetrică.  Dacă vorbim de titrarea Karl Fischer volumetrică, principiul de funcționare este cumva ca şi titrarea potenţiometrică ca şi la aciditate pentru că folosește titrant. Diferența este că lucrăm în sistem închis deoarece analizăm umiditatea din produs. Nu putem lucra în sistem deschis pentru că am atrage automat umiditatea din aer, se lucrează în sistem închis, cu diferiţi solvenţi în funcţie de proba pe care o analizăm. Fiind o titrare automată, laborantul are nevoie doar de câteva apăsări de buton pentru a da drumul analizei. Dacă vorbim de partea manuală a acestei metode, una dintre metodele pentru determinarea umidităţii este uscare prin etuvă, încălzirea în etuvă. Luam de exemplu un medicament şi noi dorim să-i aflăm conţinutul de apă, prin metoda automată Karl Fischer o putem realiza în 10 minute. Dar prin metoda manuală, prin uscarea la etuvă, trebuie să aşteptăm undeva la 4-8 ore. Acest lucru este cauzat de faptul că este necesar să măsurăm greutatea probei înainte de o introduce în etuvă şi după un anumit interval de timp să scoatem din etuvă proba respectivă şi să-i măsurăm din nou greutatea. Practic, doar prin diferenţă ne putem da seama cam câtă apă a pierdut produsul.

Deci practic titrarea automată de tip Karl Fischer generează cele mai precise rezultate?

Ştefania: Sunt două lucruri total diferite, la titrarea potenţiometrică avem sistemul deschis unde analizăm mult mai mulţi parametri. La Titrarea Karl Fischer în sistem închis, avem un singur parametru măsurat care este umiditatea.

Deci vorbim de multiparametru şi un singur parametru… Ca să încheiem capitolul vinuri, dacă sunt recomandări în materie de aciditate pentru vin sunt anumite intervale recomandate? Aici vorbim şi pentru utilizatorii casnici care folosesc un pH metru şi vor să determine aciditatea.

Stefania : Da, legislaţia spune că aciditatea totală a vinului ar trebui să fie cuprinsă între 4,5g şi 9g la litru. Bineînţeles că în funcţie de tipurile de vin avem diferite acidităţi de completat cu valori.

Mergând un pic şi un pic şi către sucuri, la nivel de zaharuri ce rol au minititratul şi titratorul în măsurare?

Stefania : Cantitatea de zaharuri dintr-un anumit produs o putem determina prin titrare. Este bine de reţinut că vom avea cantitatea totală de zaharuri din produs, nu vom avea fiecare componentă, vorbim aici de glucoză, maltoză şi multe tipuri de zaharuri. De exemplu, la struguri, cu cât se coace mai mult, cu atât conţinutul de zaharuri va fi mai mare în produsul finit, ca la orice la fruct. Cu cât este mai copt, este mai dulce şi automat cantitatea de zaharuri va fi mai mare…

Mergem un pic şi la lapte, rolul titratorului merge mai mult către partea de stabilire a pH-ului?

Stefania : Mergem pe partea de determinare pH, aciditate, conţinut de sare, conţinut de calciu şi conţinut de cloruri.

Şi la sucuri la ce putem folosi titratorul?

Stefania : La nivel de sucuri, titratorul ne ajută la stabilirea pH-ului, aciditatăţii şi nivelului zaharurilor reducătoare în principal.

Care este diferenţa dintre minititrator şi titrator? Ce poate face un minititrator şi ce poate face un titrator?

Stefania : Minititratorul a fost concept în ideea de parametru unic, practic poate determina un singur parametru. Comercializăm minititrator pentru aciditatea vinului, aciditatea sucurilor de fructe, aciditatea laptelui, acest minititrator se concentrează doar asupra acidităţii. Dacă vorbim de titratorul mare, acesta facilitează pe langă aciditate, analiza zaharurilor reducătoare, a sării, calciului, clorurilor şi altor parametri pe care îi avem în vedere. Titratorul ne permite introducere de noi metode în softul aparatului, în timp ce minititratorul vine presetat din fabrică pe o anumită metodă pe care noi ca utilizatori sau specialiști nu o putem customiza.

Din câte povesteşti, intuiesc că uzul pentru acest tip de aparate este industrial pentru companiile din sfera producţie. Dacă ar fi să mergem către persoanele fizice, cum îşi pot monitioriza pH-ul din lapte, din suc, din vin, sunt şi alte produse destinate uzului casnic?

Stefania : Da, se poate folosi pentru uz casnic minititratorul deoarece este foarte simplu de utilizat, iar dacă avem consumatorul care doreşte să-şi producă vinul lui…

Că suntem români 🙂

Stefania : Dacă dorim să ne preparăm vinul, avem minititratorul pentru aciditate şi mai putem folosi minitratorul pentru determinarea dioxidului de sulf. Aceste două minititratoare ar putea putea reprezenta baza în tehnologia producerii vinului şi ne pot ajuta ca şi consumatori să ne analizăm propriul vin. Sunt foarte simplu de utilizat şi nu necesită pregătire specială!

Mulţumim frumos pentru informaţii, deci ajungem la concluzia că în spatele poveştii vinului, laptelui, sucului este şi o ştiinţă.

Stefania : Da, este o ştiinţă, una destul de frumoasă!