În tradiţia populară, orice rest de mâncare sau chiar mâncare ce părea stricată se arunca la animale. Însă în ziua de azi, câinii şi pisicile sunt printre cei mai apreciaţi prieteni ai omului şi de aceea grija pentru ei a crescut semnificativ. Şi totuşi, cum ne putem da seama dacă mâncarea pentru animale se strică? Cum ne putem da seama dacă este potrivită?

Este aceeaşi mâncare la câini şi pisici?

Dată fiind cerea tot mai mare pentru mâncarea de animale, producătorii au început să acorde o atenţie tot mai mare produselor pentru animale, mai ales în materie de metode de conservare. Dar până să ajungem acolo, haideţi să vedem cum se fabrică mâncarea pentru câini şi pisici. Oare chiar este aceeaşi mâncare şi la câini şi la pisici? Principiul este la fel, se pleacă de la porumb şi cereale, apoi procesul merge în direcţii diferite, când bobiţele ieşite de la uscat sunt stropite cu grăsime şi arome. Rolul grăsimii este de a da energie pe când al aromei este de a face mâncarea mai apetisantă. Nivelul de grăsime şi proteină este mai ridicat la pisici, iar aromele diferă, deobicei somon pentru pisici şi carne de vită pentru câini. Cantitatea de grăsime din mesele proteice este în general între 10-25%.

Cum se strică mâncarea pentru animale?

Discutam într-un alt articol despre oxidare. Nici mâncarea pentru animale nu face excepţie, fiind expusă la rândul ei riscului de alterare. Determinarea corectă a perioadei de valabilitate este esențială în cadrul producţiei de hrană pentru animale, ajută la evitarea altor situaţii costisitoare generate de alimentele nesănătoase. Se pot măsura mai mulți parametri pentru a determina stabilitatea produselor. În produsele care conțin grăsimi sau uleiuri, valoarea peroxidului este o măsurătoare obișnuită. Pe măsură ce mâncarea pentru animale de companie începe să se degradeze, suferă modificări care afectează mirosul și gustul, datorită oxidării lipidelor. Acest lucru nu numai că modifică aroma și mirosul produsului, dar poate diminua și calitatea nutrițională. Pe măsură ce se produce oxidarea lipidelor, se formează peroxizii.

Cum monitorizăm oxidarea hranei animalelor?

Oxidarea alimentelor pentru animale de companie poate fi monitorizată prin măsurarea valorii peroxidului sau a cantității de oxigen peroxid/kilogram. În această metodă, proba este dizolvată într-un amestec de cloroform și acid acetic. Se adaugă apoi iodură de potasiu, care reacționează cu peroxizii pentru a crea iod. În final, iodul creat este titrat cu tiosulfat de sodiu folosind un electrod, ce ne spune cantitatea de peroxizi prezenți în eșantionul inițial. Aici intră în scenă Titratorul potențiometric Hanna HI902 și electrodul Hanna ORP HI3131B CombinationHI902 oferă metode personalizabile care permit ajustarea dimensiunilor eșantionului și concentrațiile de titrant. Funcția de dozare dinamică a HI902 garantează rezultate cu o precizie ridicată, la care se adăugă capacitatea de a adăuga mai multe metode ca automatizarea metodei de acizi grași liberi. Posibilitatea de a muta rapoarte prin USB ce facilitează evidenţa fiecărui lot produs. Între acuratețe și flexibilitate, titratorul HI902 este capabil să răspundă cerințelor programelor de control al calității.

pH-ul şi Clostridium botulinum

Mâncarea pentru animale se strică şi acasă? Pisicile și câinii, la fel ca și proprietarii lor, necesită o stil de viață echilibrat pentru a rămâne sănătos și fericit. Mâncarea pentru animale de companie trebuie să fie pregătită și păstrată corespunzător pentru a menține prospețimea și nutriția optimă. Procesul de conservare implică de obicei monitorizarea tratamentului termic, a conținutului de apă, și pH. Acești factori devin și mai esențiali dacă alimentul este conceput pentru a respecta o un anumit stil de dietă sau pentru a trata o boală specifică. Alimentele depozitate la temperatura camerei sunt expuse riscului pentru creșterea bacteriilor și ciupercilor dăunătoare, în special Clostridium botulinum, bacteriile care provoacă botulism. Producătorii utilizează o varietate de practici de sterilizare în procesele de conservare, cum ar fi cele chimice, de igienizare și sterilizare termică. Clostridium botulinum este puternic inhibat în medii acide sub pH 4,6, deci alimentele pentru animale de companie pot fi acidulate sub acest pH pentru o stabilitate mai mare a duratei de valabilitate și control microbian. Analiza pericolelor critice pentru planurile punctelor de control (HACCP) sunt puse în aplicare de către producători pentru menținerea siguranței alimentare și să asigure bune condiţii în procese de fabricație.

Soluţie de chimie în tehnologie

Pentru aceste produse alimentare, recomandarea Hanna este produsul FC2022 HALOTM Electrode pH cu Bluetooth® Smart Tehnologie. Sonda Bluetooth este capabilă pentru a fi utilizată împreună cu alte device-uri ca telefon şi tablete, doar descărcând aplicația gratuită Hanna Lab, device-ul devine instrumentul în sine. FC2022 are un vârf conic și design de joncțiune deschis, ideal pentru consistența semi-solidă a alimentelor pentru animale de companie. Deoarece FC2022 are nevoia ca sticla să fie la temperatură scăzută pentru un timp de răspuns rapid în probe refrigerate, Hanna Instruments recomandă răcirea complet a probele înainte de măsurare, acest lucru ajutând şi la prelungirea vieţii electrodului. Este de apreciat abilitatea aparatului de se a calibra până la cinci puncte, opțiunea de afișare constant a datelor GLP, electrodul pantă, compensarea electrozilor, data şi ora din ultima calibrare. La nivel de avantaje se pot face diferite adnotări cu numerele loturilor și apoi exportate cu ușurință în formatul de document dorit. Acest aspect soluţionează problema înregistrării manuală datelor, oferind o trasabilitate sporită în procesul de producție. Abilitatea de partajare a datelor cu mai mulți utilizatori prin e-mail este de asemenea un plus. Versatilă și ușoară de folosit, aplicația Hanna Lab împreună cu FC2022 oferind o soluție completă pentru cerințele de măsurare a pH-ului.

Antioxidanţii naturali şi cei artificiali

Mâncarea pentru animale se strică? Cred că ne-am convins de acest aspect în acest articol, dar totuşi cum se poate combate acesta aspectiv negativ? Oxidarea despre care vorbeam la începutul articolului se poate încentini prin antioxidanţi naturali sau artificiali. Etoxichina, din categoria antioxidanţilor artificiali, are o eficienţă superioară, dar este folosită în cantitate foarte mică de 0,0075%, generând o serie de efecte secundare mai mult sau puţin dovedite la nivelul sângelui şi ficatului, cu predilecţie către femelele ce alăptează. BHT (dibutilhidroxitoluen) şi BHA (acidul salicilic natural), derivate sintetice din vitamine E, sunt cei mai utilizaţi în hrana umană, dar sunt considerate cancerigene de către unii cercetători şi în acelaşi timp că protejează împotriva cancerului, deci discuţia despre efecte rămâne deschisă. Ca şi antioxidanţi naturali, cei mai comuni sunt tocoferolii micsti (Vitamina E), vitamina C din afine, mure, mere, acidul citric, rozmarinul. Cum menţionam anterior, termenul de valabilitate al mâncării de animale ce folosesc conservanţi naturali este mai mic, de aceea cantităţile mai mici sunt mai potrivite.

Categories: mancaremancare animaleNoutăţi zilniceProdusele HannaSfaturi Utile

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

Follow by Email
Instagram